Care material de construcţii e mai sănătos: BCA-ul sau cărămida?

Care este materialul de construcţie cel mai potrivit pentru locuinţa visurilor noastre? La prima vedere, decizia pare simplă. Avem doar două opţiuni serioase: clasica cărămidă şi mult mai tânărul beton celular  autoclavizat (BCA)

În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dacă îi ascultăm pe producătorii de materiale, arhitecţi şi constructori constatăm că părerile sunt împărţite, fiind influenţate de interese. De aceea, alegerea noastră trebuie să fie ghidată mai curând de fapte, de criterii obiective, de rezultatele cercetărilor ştiinţifice.

Cărămida din argilă arsă are o istorie de mii de ani, timp în care a concurat cu succes alte materiale de construcţie, precum piatra, chirpiciul şi lemnul, impunându-se graţie performanţelor sale: rezistenţă la compresiune şi la foc, caracterul ecologic 100%, un grad ridicat de izolaţie termică şi fonică, de rezistenţă generală şi seismică a clădirilor. 

Pe lângă ea, BCA-ul este un prunc. Are doar 93 de ani de existenţă. Actul său de naştere datează din 1923, mamă şi tată fiindu-i arhitectul suedez Johan Axel Eriksson. Din faşă, BCA-ul a demonstrat că este un copil teribil, dotat cu calităţi superioare bunicii cărămidă. 

Pe baza datelor cercetărilor ştiinţifice, specialiştii au stabilit că, în comparaţie cu celelalte materiale de zidărie, BCA prezintă cel puţin 12 mari avantaje, printre care: faptul că este un bun izolant termic şi fonic, că nu permite infiltrarea apei prin structura sa, nu face condens şi nu favorizează dezvoltarea ciupercilor, are rezistenţă mare la foc, nu este poluant, are o greutate specifică mică, nu necesită structuri de rezistenţă costisitoare, determină economii importante la trasport şi la manopera în construcţii.

Graţie calităţilor sale, pruncul BCA a început să înghită felii tot mai mari din piaţă, în dauna celorlalte materiale de construcţii. În anul 1978, în România, producţia naţională de BCA deţinea o pondere de 27% în rândul materialelor de zidărie utilizate, pentru ca în 2003 să ajungă la 41%. 

O cercetare finalizată în 2015, de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, vine cu noi date în disputa dintre adepţii BCA-ului şi ai cărămizii. În cadrul studiului au fost evaluate caracteristicile de radioactivitate ale mai multor materiale de construcţii: var, ipsos natural, mortar, BCA, beton, diverse roci, agre-gate de balastieră, cărămidă din argilă arsă şi argilă. 

Cercetarea porneşte de la premisa că toate materialele de construcţii au o radioactivitate naturală (conţin o anumită cantitate de radionuclizi). Având în vedere că majoritatea oamenilor petrec 80% din timp în interiorul clădirilor (acasă, la serviciu, la cumpărături, în spaţiile de recreere), expunându-se la radioactivitatea naturală provenită din materialele de construcţii, este important să se cunoască caracteristicile radioactive ale acestora.

Materialele derivate din roci şi soluri conţin radionuclizi naturali din seriile 238U (uraniu) şi 232Th (thoriu) precum şi radioizotopul 40K (potasiu). În seria uraniului, segmentul de dezintegrare care începe cu 226Ra (radon) este cel mai important. Radonul face parte din seria radioactivă a uraniului şi este prezent în materialele de construcţii. Fiind un gaz inert, radonul poate ajunge cu uşurinţă în mediile solide, aşa cum sunt materialele de construcţii. Nu trebuie să ne alarmăm: doar o fracţiune din radonul produs în volumul acestor materiale ajunge la suprafaţa lor externă, fiind eliberat în aerul din interiorul încăperilor în care trăim. 

Uniunea Europeană şi România au reguli stricte privind producerea, importul şi furnizarea de materiale pentru con-strucţia de locuinţe şi alte clădiri sociale. Sunt stabilite anumite concentraţii admise de radon, thoriu şi potasiu în interiorul clădirilor. În ţara noastră, normele sunt chiar mai restrictive. Dacă la nivelul Uniunii Europene, limita maximă a indicelui de radioactivitate admisă este 1, în România limita a fost coborâtă la 0,5. 

Potrivit studiului, valorile medii ale indicilor de radioactivitate ai materialelor analizate (stabilite prin măsurători de laborator) sunt următoarele: vată minerală (0,0235), lemn (0,0473), BCA (0,22), ghips carton (0,48), cărămidă (0,87). Trebuie precizat că, în cazul fiecărui tip de material s-au făcut măsurători pe mai multe sortimente, stabilindu-se o valoare medie. 

Cercetătorii nu se grăbesc să tragă concluzii definitive, considerând că studiul mai trebuie aprofundat. În această etapă, s-a evidenţiat că, la toate materialele, concentraţiile radionuclizilor de radiu, thoriu şi potasiu se încadrează în zona de valori de la mediu la maxim acceptată în Uniunea Europeană, fără însă a depăşi valorile maxime. Dar un lucru este cert, spunem noi: studiul a arătat negru pe alb că BCA-ul are un indice mediu de radio-activitate naturală de aproape patru ori mai mic decât al cărămizii. Iar acest aspect este extrem de important pentru sănătatea noastră. Când veţi lua decizia privind viitoarea locuinţă, gândiţi-vă şi la studiul universitarilor din Iaşi.

sursa: cugetliber.ro